Constantly amazed…
Pentru ca ma uimesti constant… Si-mi place, place, place!
Zambete false
Am citit acum 2 minute faptul ca in spatele celor mai largi zambete se ascund cele mai triste povesti… eh, cam asa e!
Nu e cazul sa dezbat originea sau modul in care se “formeaza” zambetele false, cert este ca STIU ca nu esti pregatit, ca nu stii cum sa te porti si ca, in concluzie, ti-e teama.
STIU, stiu toate acestea, dar daca ai ASCULTA, ai stii ca ceea ce ti-am ARATAT este doar un raspuns la atitudinea ta.
Un singur gest ar fi de ajuns!!
Da’ de ce asa si nu…
Prostia este infinita! Nu am crezut asta pana acum ceva timp, dar se pare ca “limitarea” unor oameni nu reflecta decat PROSTIA pe care o afiseaza cu atata nonsalanta. Prostia este voluptoasa, incomensurabila.
“Facerea de bine e f****e de mama.” spunea o vecina de la tara. Mare dreptate avea. Nu stiu, in momentul de fata, cum as putea combina aceste doua aspecte care, aparent, nu au legatura, dar cine cunoaste situatia, intelege.
Ar fi cazul sa spun o poveste dar, deocamdata ma abtin, insa… revin la idee: PROSTIA OMENEASCA E INCOMENSURABILA!
The mood.
LMA TO ME!
“Sa stii sa lupti cand vrei sa ai, sa nu regreti cand pierzi sau dai, sa poti urca cand altii te coboara, sa poti sa ierti cand altii te inseala, sa poti zambi cand inima iti plange, sa poti trai cand lupta e pierduta, sa ai in viata tot ce sufletul iti cere: CREDINTA, DRAGOSTE, PLACERE!”
Timpul si iubirea
“Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de minunata este Iubirea…”
“Persoana mea”
Acum 7 ani am cunoscut o persoana. O persoana pe care am admirat-o, am respectat-o, pe care nu am inteles-o de foarte multe ori, cu care am fost sau nu de acord si care este “vinovata” de omul care sunt acum.
Desi nu i-am inteles de multe ori cuvintele sau gesturile, desi ma certam cu mine insumi pentru cuvintele pe care ar fi trebuit sa i le spun…
Desi uneori am considerat ca am dreptate doar eu, desi foarte multe si enorm de grele au fost momentele in care simteam ca trebuie sa-i vorbesc sau s-o imbratisez.
Pentru ca tot timpul am stiut ca are dreptate, ca incearca sa ma faca sa vad ceea ce este in fata mea.
Pentru toate acestea si pentru ca stiu ca ma iubeste desi niciodata nu o spune, ii multumesc si o iubesc asa… cum stiu eu mai bine.
La multi ani!
Born again
For the first time in 3 years I feel inspired.
It’s when you can breathe again, when you feel the rain on your cheeks and cry because that joy…oh, that joy overwhelms you.
It’s when you remember something that until now took your beath away and now makes you smile and think ”It passed without me. I AM HERE!”.
It’s when you don’t say ”I’m ok.” and you say ”I’m very good!”. It’s when you can make plans that don’t involve just one person.
It’s when you lay at a coffee with old or new friends which don’t take you for granted.
It’s when you see clear your mistakes and deceptions and you find the strength to change those into accomplishments.
It’s when you really understand the meaning of ”freedom”.
And all this because I let go those who didn’t need to stay and let in those who wanted to be here, near me, by me.
All those people that are now here and the begining I needed make me feel I’m born again.
Thank you, guys!
Lil’ bit of flower power…
The Daesang Award goes to…
Acest articol se vrea a fi un fel de Premiu Daesang al meu, pentru ca este vorba despre parerea mea “proprie si personala”, daruit celui mai bun film istoric coreean- THE GREAT QUEEN SEONDEOK.
Aceasta capodopera trezeste interes inca de la opening theme, desi primele 3 episoade nu ne permit nici macar sa intuim “furtuna” ce va urma.
Intreaga actiune, care captiveaza intr-adevar, este lupta strategico-psihologica dintre Mi Shil si Deokman. Atat personajul Mi Shil cat si “punerea in scena” a acestuia de catre Go Hyun Jung, nu numai ca mentin suspansul, dart e provoaca sa vezi cu “ochii mintii” ce se afla in spatele fiecarui gest, fiecarui cuvant. Un alt punct forte al filmului il reprezinta peronajul Kim Yu Shin, care intruchipeaza iubirea-devotament, cel mai fidel aparator al iubirii sale, din pacate neimplinita. Am scris multe articole despre personajele acestui film care intregesc un tablou pe care iti doresti sa-l vezi ori de cate ori este posibil. Dar, toate acestea n-ar fi existat fara echipa din spate: scenaristi, regizor etc. Si acestia, mai ales ei, merita toata consideratia si recunostinta noastra.Cateva OST-uri pe care le cant cu drag… Enjoy!
