Speechless grief…

Even if you won’t be there anymore, you’ll be MY IMMORTAL….

time after time…

If  you fall I will catch you,

I’ll be waiting… time after time…

But if I will fall, will you do something???

 

…

http://www.youtube.com/watch?v=whvUbpi0oi8

http://www.youtube.com/watch?v=Vo_0UXRY_rY

Dead and gone…

“E vorba despre cei care au plecat…
Din aceasta lume. Sau din viata noastra. De langa noi. Sau de langa ei. Fiecare om are o poveste nescrisa si neaflata de nimeni, decat poate dupa ce muntii, apele si cerul isi vor inainta factura de plata. Fiecare persoana are un tel interior, mai mult sau mai putin constientizat de catre cei din jur, ori chiar si de catre ea! E acel cuvant care ii face ochii mari si inima mai calda decat soarele. E acea semnificatie cu iz divin care lumineaza brusc un chip plin de griji.
Avem perioade in viata cand n-avem chef sa traiam… nu va ganditi la chestii sinucigase, pur si simplu nu reusim sa ne mai bucuram de nimic, ne lasam coplesiti de evenimentele din viata noastra.
Ne legam de tot felul de factori externi: ca nu e soare, ca e frig, ca nu e primavara, ca nu am bani, ca nu ma place seful, ca jobul e solicitant etc.
Sau incercam sa gasim solutia uitandu-ne in interior… dar mare grija ca uneori sapam atat de adanc incat “sangeram”, ne criticam, ne invinovatim, dam cu biciul in sufletul nostru.
Nu intotdeaua a fi atat de analitici este solutia ci uneori e foarte simplu. Trebuie doar sa traiam… dar ce greu e sa faci asta.
V-ati gandit cate compromisuri faceti pe zi? V-ati gandit de cate ori v-ati refuzati o placere? V-ati gandit daca ati savurat cu adevarat momentele petrecute cu cineva drag? V-ati iubit vreodata ca si cand timpul nu ar fi existat? Doamne, frumos poate fi si greu e sa te pierzi in tine si in abisul vietii tale.
Acceptati-va, iubiti-va, TRAITI, nu va lasati amortiti. Oameni buni… nu va lasati prinsi in mrejele propriei vieti, propriilor introspectii. Dezmortiti-va… poate durea la inceput dar lumina din sufletul vostru va va ghida.”

Dear mom,

Nu inteleg…. De fapt, nu vreau sa inteleg si asta pentru ca sunt incapatanata ca intotdeauna.

De ce, atunci cand timpul trece si vin lucruri noi, nu le putem pastra INTACTE si pe cele „vechi”?

De ce voluntar sau involuntar, unilateral sau bilateral se dilueaza esenta? De ce ajungem sa fim sclavii timpului si a unor „conveniente” mai mult sau mai putin “materiale”?

O sa razi si o sa-mi zici ca „iar am innebunit si dramatizez totul”. Nu e asa. Stau doar si gandesc…ma rog, simt.

Sunt sigura ca o sa intelegi ceea ce vreau sa spun dar, ca de obicei, in momentul asta nu pot „folosi” exact cuvintele care ar descrie ceea ce simt pentru ca am impresia ca vor parea „ieftine si perimate”. Oricum, cuvintele sunt de prisos in situatia asta.

Nu revin la anumite discutii mai mult sau mai putin neplacute, doar ca, dupa cum am spus, timpul trece nu insa fara a lasa urme.

Stiu, stiu ca „big girls don’t cry” dar… sunt furioasa pentru ca „sunt lucruri ce nu se pot desfasura in paralel” si NU-I CORECT!

P (S) A L M (A)…

In lipsa unor dovezi concrete si imediate, omul modern, sclav al tehnologiei si vitezei, realizeaza ca nu i poate da lui Dumnezeu un mail cu dorintele sale. De multumiri si laude nici nu poate fi vorba, deoarece el, omul, se considera atotputernic, omniscient si omnipotent.

Datorita acestei infatuari, se resemneaza in fata noncomunicarii, preferand sa traiasca in aceasta carcera existentiala…

De ce?

In loc de analiza: adaptare dupa George Bacovia

We are living in an epoch full of investigations and discussions about the latest technical developments. Is this a late wake up for some people interested too much about the aspects of a luxurious product, letting us understand from the notice that we are heading towards decline?

Why does this alarming symptom exist?

Listen to my decadent voice… Even if I am tired of wondering around, maybe I will find the beauty with sapphire eyes ….the Knowledge … Or maybe just forgetting about all these on our way for a smoke or a messenger conference …. logistic?! internet…. messenger…. I hate internet, the messenger …. I have fallen into decay because of them. We are invaded by images, appearances and we are losing the essence … that essence…. we don’t know how to find out things anymore …. I feel …. we all feel Insensitive ….. we can’t feel anything. If we can’t reach into the essence of the things, how can we pretend to develop in a moral way, or to critisize?

Where is our life? Inside books? Inside the computer?

People ….. the crowd … a big crowd , a few people.

But maybe the sun sets because we think it must set ….

Do the things happen Only because we consider they have to happen?

A lot of things have been said and in a fatalistic way, all that is being said now, seems familiar. Are we becoming obsolete? We are saying a lot of things, but we do Nothing…. Not even a single thing (Nothing)!!!

Our brain, the society, have become a chatterbox which can’t be stoppped, which, maybe, will never stop, shaking in an endless nightmare of useless knowledge….

New… existing since always, or at least, newer than all the other trivialities which lost their own space and time…. this is the Knowledge!

We are living plunged into shy aesthetic and moral both ruled by an old pattern. The time will be lived again in chaos and counted artificially.

Always waiting to catch up that „what „ from the culture of the century, when uninteresting news seem to run away from the past, is like getting close, without knowing, towards no action.

We need action, we need something practical. We need to learn how to discover (know)!

puya-change

Palnia si Stamate

“Pentru Stamate, pâlnia deveni de atunci un simbol. Era singura fiinţă de sex femeiesc cu un tub de comunicaţie ce i-ar fi permis să satisfacă şi cerinţele dragostei, şi interesele superioare ale ştiinţei. “

Daca ar fi sa ne gandim cat de cat obiectiv la ceea ce se intampal in zilele noastre, probabil ca, cel mai bun prieten, aliat ne sunt obiectele, dar, intr-un final, pana si ele ne tradeaza…

Roman al conditiei umane

Am citit azi “un roman avangardist”….sau macar asta se presupune a fi…

“Palnia si Stamate”-crezi ca titlul spune totul?

Te inseli amarnic…ai spune, dupa primele randuri ca e un stil aberant de a scrie dar, de fapt…

Atunci cand au avut idei dar acestea au fost necristalizate, oamenii au apelat la gluma, ironie, chiar sarcasm pentru a avea “circumstante atenuante” si a li se scuza eventualele greseli.

“Palnia si Stamate” parodiaza un mod conventional de a scrie literatura si  surprinde ideea unui tip de comunicare care reflecta absurdul lumii pe dos.

PNG si oile ratacite…

“Eu sunt cel mai puternic om din Romania! Sunt Zeus!”…”Am facut multe, da cate vreti sa mai fac?”

Vorbele-i apartin dlui Gigi Becali. Omul asta poate sa fie tot si nimic in acelasi timp: tot pentru el insusi si nimic pentru ceilalti.

nimic!

Ne chinuim de vreo 2 saptamani (ma refer la mine si colegii mei), sa gasim niste pareri “avizate” referitoare la literatura romana aservita ideologiei comuniste…

Peste tot: SUBIECTIVISM…

Oare cand vom avea si o critica (cat de cat) obiectiva referitoate la ce s-a scris inainte de ‘89?